|
|
 Cu
ceva timp in urma am facut o vizita unui amic, in zona
Bran. Locatia, o splendoare de cabanutza cocotzata pe
varful unui deal, cu vedere spre versantul vestic al
Bucegilor. Problema problemelor, pentru mine, a fost
drumul din sosea, unde am parcat masina, pana la cabana.
Respectivul drum este de fapt un mare sleau de vreo
4 km cu inclinatie de aproximativ 30-40 de grade si
se parcurge in mod obisnuit cu autoturism de teren 4x4,
tractor sau caruta. In acea zi a cazut la zar penntru
transport, caruta cu calul din dotare sub comanda lui
nea Gica, un prea cinstit localnic in varsta de saizeci
si opt de ani. Toate bune si frumoase da' noi eram patru,
iar bietul cal nu cred ca avea mai mult de cin'zeci
de kile cu tot cu caruta. Asa ca eu am luat-o perpedes
scutind bietul animal de povara celor vreo suta de kilograme
ale mele plus rucsacul foto. Nea Gica mergea si el pe
jos tragand de bidiviu, restul poporului in caruta.
Dupa vreo ora jumate de mers am ajuns sus. TERMINAT!
Mi-au trebuit cel putin 30 de minute pana am scos primul
cuvintel, timp in care Nea Gica a barbierit vreo patru-cinci
tzoiuri cu tzuica sporovaind vesel si pufaind pe rand
cate un Marlboro dupa ce-i rupea filtrul. Apoi a plecat,
ca trebuia sa incarce niste lemne, sa le duca la o pensiune,
ca pe urma sa se intoarca pe acelasi drum abrupt cu
lapte si oua pentru dimineata.
Reteta lui nea Gica este miscarea (munca) in aerul curat
de munte, mancarea curata, lipsa de stress si de ce
nu, atunci cand are chef, o tigara alaturi de o tzuica
buna. Am ales sa postez fotografia cu portretul mainii
aspre, muncite, cu degetele groase indoite timid pe
gatul tzoiului cu tuica de parca i-ar fi teama sa nu-l
sparga si apoi, ELIXIRUL TINERETII sa se piarda. |
|
Comentarii
:
- Nu exista nici un comentariu. Fii tu primul care adauga!
Adauga un comentariu
:
|
|
|
